Ingrijire plante



Guzmania

Planta epifita, vivace, persistenta, care formeaza o rozeta in mijlocul careia se ridica o inflorescenta cu bractee colorate.
Origine: America de Sud si Centrala.
Frunze: 40-70 cm, inguste, de o singura culoare sau cu dungi, suprapuse la baza, formand rozeta specifica bromeliaceelor.
Flori: efemere si insignifiante, insotite de bractee spectaculoase, colorate, formand o idorescenta uimitoare.
Lumina: asezati-o in fata unei ferestre, protejand-o de soarele direct printr-un voalaj. 0 lumina foarte puternica afecteaza culoarea bracteelor.
Pamant: turba, nisip si mranita de frunze.
Ingrasamant: anual, la 2-3 saptamani, ingrasamant lichid pentru orhidee.
Umiditatea aerului: minimum 50-60%. Vaporizati-le zilnic, daca e prea cald. Udare: pastrati o mica rezerva de apa necalcaroasa in inima rozetei, completand-o, primavara si vara, prin udarea substratului o data pe saptamana. Transplantare: repicati doar plantele tinere, primavara, daca sunt prea stramtorate.
Cerinte specifice: goliti apa din rozeta daca temperatura coboara sub 18°C.
Dimensiuni: pana la 75 cm inaltime si 60 cm latime, cu o medie de 40 cm.
Inmultire: separarea si transplantarea lastarilor de la baza rozetei. Se pot inmulti si prin seminte, care au nevoie de multa caldura.
Longevitate: infloreste dupa 3 ani si mai traieste aproximativ 6 luni dupa aceea.
Daunatori si boli: limacsi si melci.
Specii si varietati: se cunosc 120 de specii si sute de hibrizi, in special cei de Guzmania lingulata, cu frunze de un verde-deschis cald. Tulpina florala are bractee rosii, galbene, portocalii si albe. Celelalte forme sunt plante de colectie.
Sfat: evitati curentii de aer.


Gloxinia (Siningia)

Planta vivace cu tulpini scurte si un tubercul sferic in pamant.
Origine: Brazilia.
Frunze: 15-25 cm lungime, ovale, catifelate, cu marginile festonate, dispuse in rozete.
Flori: aprilie-august, tulpinile scurte poarta 1-4 flori in forma de clopotei.
Lumina: are nevoie de o luminozitate puternica pentru a putea inflori, dar nu suporta soarele direct.
Pamant: mranita de frunze si pamant de ericacee.
Ingrasamant: aprilie-septembrie, la 15 zile, ingrasamant pentru muscate.
Umiditatea aerului: minimum 50%, dar nu stropiti frunzele.
Udare: la 3 zile, prin inmuierea ghiveciului timp de 10 minute in apa dedurizata. Nu lasati mranita sa se usuce complet. Diminuati cantitatea de apa dupa inflorire, in septembrie. Tineti-o fara apa dupa ce frunzele mor.
Transplantare: in aprilie, puneti tuberculii in stare de vegetatie intr-un substrat nou.
Cerinte specifice: pastrati tuberculii fara apa, iarna, la intuneric si la 15°C.
Dimensiuni: 15-30 cm inaltime.
Inmultire: prin divizarea tuberculilor sau prin seminte, primavara. Butasiti frunzele, vara.
Longevitate: tuberculii pot trai 3-4 ani dar produc plante mai putin frumoase dupa ce imbatranesc. Reinnoiti planta in fiecare an.
Daunatori si boli: tripsi, putregaiuri.
Specii si varietati: Sinningia speciosa are sute de hibrizi cu flori mari; S. pussila e o planta miniaturali de 5 cm inaltime care da numerosi hibrizi; S. cardinalis, cu flori mici rosii, tubulare infloreste din august si pana in octombrie.
Sfat: plantati tuberculii pentru a diminua riscul putrezirii lastarilor.


Vriesea

Plante vivace, persistente, epifite, asemanatoare cu Tillandsia, dar cu frunze mai late si mai putin coriacee. Formeaza rozete de frunze plate, alungite, rigide, fara spini, in mijlocul carora apare o tulpina inalta dominanta de un spic floral. Cu silueta lor inalta si subtire, cu inflorescentele parca desenate, se integreaza perfect
in decorul interioarelor moderne.
Origine: Mexic, Antile, Brazilia, Venezuela, Guyana, Peru, Columbia, Ecuador, in zonele stancoase si in paduri, pana la 2 500 m altitudine.
Frunze: 20-80 cm lungime, liniare, coriacee, curbate in partea superioara, formea o rozeta compacta cu o palnie centrala. In functie de specie si soi, frunzele sunt uni, cu dungi, patate sau marmorate.
Flori: inflorescenta este un spic, uni sau multicolor, simplu sau ramificat, compus din flori micute, galbene sau albe, inconjurate de bractee rosii sau galbene. Florile se ofilesc foarte repede, dar bracteele dureaza mai multe luni, facand ca frumoasa planta sa fie si foarte decorativa.
Lumina: asezati-o in fata unei ferestre bine expuse, dar protejand-o de soarele direct, din mai pana in august, printr-un voalaj translucid. In natura, majoritatea se dezvolta foarte bine sub o lumina atenuata de frunzisul arborilor.
Pamant: amestec campus din doua parti turba de sfagnum, fibroasa, o parte mranita de frunze si o parte nisip. Pentru ca amestecul sa fie bine drenat, puneti pietris sau bile de argila pe fundul ghiveciului si separati-le de amestecul de pamanturi printr-o bucata de pasla pentru gradina (fetru gradinaresc).
Ingrasamant: aprilie-octombrie, vaporizati un ingrasamant foliar saptamanal. La tinerele plante, care nu au inflorit inca, sporiti fertilizarea cu un aport lunar de ingrasamant lichid pentru orhidee. Puteti, de asemenea, sa varsati in palnia formata de rozeta de frunze o solutie nutritiva foarte diluata (un capac de ingrasamant pentru plante cu flori, la 10 litri de apa). Frunzele sunt prevazute cu celule capabile sa asimileze materiale organice pe care le contine receptaculul central, asigurand astfel plantei complementele nutritive necesare cresterii. Radacinile fixeaza doar planta.
Umiditatea aerului: minimum 60-70%. Din momentul in care temperatura depaseste 18°C, stropiti planta (cu vaporizatorul) in fiecare zi, cu apa dulce, in picaturi fine, evitand udarea inflorescentei. Puteti, de asemenea, mari umiditatea punand ghiveciul pe o farfurie plina cu pietris sau bile de argila mentinute umede in permanenta. Aveti grija ca baza ghiveciului sa nu stea direct in apa.
Udare: umpleti rozeta cu apa necalcaroasa, la temperatura camerei; iarna planta trebuie tinuta aproape fara apa. In perioada de crestere, udati-o la 3 zile cu apa dulce, necalcaroasa.
Transplantare: la 2 ani de la separarea lastarilor, rasaditi tinerele plante intr-un amestec de mranita de frunze, turba de sfagnum si caramida sfaramata. Pentru a accelera inradacinarea lastarilor, inainte de a-i raja, inveliti le baza cu muschi mentinut umed sau acoperiti-i cu o gramajoara de turba. Mentineti tinerele plante la caldura, la umbra si intr-o atmosfera foarte umeda.
Cerinte specifice: lastarii transplantati infloresc, in medie, 4-5 ani, mai mult timp decat in cazul altor bromeliacee.
Dimensiuni: in medie, 30 cm-1m inaltime si latime, dar Vriesea imperialis, uriasul genului, atinge 3-5 m inaltime.
Inmultire: separati lastarii care apar la baza plantei-mama, in momentul in care au atins o treime din inaltimea plantei adulte. Se pot inmulti si prin seminte. Sunt destul de rare situatiile in care semintele ajung la maturitate, in conditiile pe care le ofera interioarele caselor noastre. Semintele incoltite (cu aripi) sunt imprastiate pe suprafata unui amestec foarte usor din fibre de feriga, nisip si sfagnum. Germinatia dureaza trei saptamani, intr-o minisera, la 25°C. Dupa 3-4 luni, cand plantele au doua sau trei frunzulite, repicati-le intr-un terariu, apoi, dupa un an, in godete individuale. Longevitate: dupa inflorire, rozeta de frunze supravietuieste un an sau doi. Lastarii trebuie repicati obligatoriu pentru a continua ciclul.
Daunatori si boli: uscarea si brunificarea varfurilor frunzelor arata atmosfera este prea uscata. Puteti taia extremitatile uscate. Aveti grija sa mentineti o umiditate suficienta in preajma plantei. Putrezirea este provocata de o temperatura prea scazuta. Gargaritele pot sa apara, dar sunt foarte rare.
Tratati obligatoriu planta cu un insecticid in aerosol, respectand, atunci cand pulverizati, o distanta de cel putin 50 cm de planta pentru a nu arde frunzele.
Specii si varietati: Vriesea numara 250 de specii. Vriesea splendens, cu frunze dungate transversal, are un spic mare, olat, de culoare rosu-aprins. Este cel mai recvent cultivata. Horticultorii au produs numerosi hibrizi, dar ei sunt mai greu de cultivat decat speciile botanice. Unii dintre acestia au spice multicolore mai mult sau mai putin ramificate. V hieroglyphica, cu frunze verde-deschis, dungate transversal, este una dintre cele mai frumoase specii.
Sfat: puteti sa va inspirati din natura si sa asezati vrieseele pe un trunchi batran ramificat. Scoateti din ghiveci fiecare planta, inconjurati-i radacinile cu muschi si legati le cu ajutorul unui fir plastifiat ori de rafie sintetice sau cu o banda de plastic ajurata. Pulverizati planta in fiecare zi si lasati putina apa in rozeta.
Pentru a favoriza inflorirea tuturor bromeliaceelor, asezati planta adulta intr-o minisera sau intr-un sac de plastic inchis ermetic in care puneti 2-3 mere taiate.


Tillandsia/ Fiica Aerului

Planta vivace, persistenta, ale carei specii cu frunze cenusii, epifite, nu au nevoie de pamant si sunt adesea oferite doar fixate pe o piatra, o bucata de lemn sau o scoarta de copac. Cele cu frunze verzi sau partial solzoase sunt terestre si se preteaza perfect la cultura in ghiveci sau intr-un terariu.
Origine: America tropicala si subtropicala.
Frunze: foarte diferite de la o specie la alta, inguste si foarte efilate, 3-12 mm latime si 5-25 cm lungime. Frunzele cenusii sunt acoperite de solzi, care capteaza umiditatea ambianta. Frunzele fine, partial solzoase, de 20-40 cm lungime, sunt inguste, liniare, semiinaltate, verde-inchis. Frunzele netede, plate, fara spini, sunt verde-viu si ating 40 cm lungime.
Flori: tubulare, grupate in spice aplatizate purtate de o tulpina florala scurta. La anumite specii, inflorescenta este insotita de bractee foarte colorate, deosebit de longevive.
Lumina: puternica, nu in plin soare.
Pamant: nisip, turba fibroasa, mranita de frunze si scoarta, pentru cele verzi. Suspendati-le pe celelalte pe un suport, fara nici un substrat.
Ingrasamant: mai-septembrie, la 15 zile, vaporizati-le cu ingrasamant foliar.
Umiditatea aerului: minimum 60%, cand temperatura atinge 15°C.
Udare: formele epifite nu se uda, dar se vaporizeaza. Cele cultivate in ghiveci se uda o data pe saptamana. Daca temperatura este scazuta iarna, tineti-le aproape fara apa.
Transplantare: este inutila pentru cele cu frunze cenusii; la 2-3 ani pentru celelalte.
Cerinte specifice: o perioada de repaus vegetativ, iarna, este foarte benefica.
Dimensiuni: 20-60 cm lungime.
Inmultire: separati lastarii in momentul in care au atins 7-8 cm lungime.
Longevitate: 3-5 ani, inainte de a inflori. Apoi moare.
Daunatori si boli: cateodata, cosenile.
Specii si varietati: cu mai mult de 400 de specii, este genul cel mai bogat din familia bromeliaceelor. Tillandsia cyanea si T. Iindenii, cu flori albastre, sunt cel mai des vandute la ghivece; T. usneoides, „Barba-mosului", numita „Muschi-spanior, este cea mai spectaculoasa cu incalceala ei de tulpini argintate ce cresc fara pamant; T. dyeriana este o specie nou-propusa, foarte eleganta, cu inflorescente splendid colorate sustinute de petioluri fragile.
Sfat: verificati daca tilandsiile pe care le-ati cumparat au fost bine reproduse de horticultori, pentru ca multe specii, mai ales dintre cele epifite, sunt amenintate in habitatul lor natal.


Cyclamen persicum
Ciclamena florarilor

Planta cu tubercul care formeaza o tufa rotunjita.
Origine: Asia Mica si Africa de Nord.
Frunze: 3-15 cm lungime in functie de varietate, cordiforme, cu vine delicate, argintii
sau albe, purtate de petioluri carnoase.
Flori: din noiembrie pana in martie, cozile groase poarta flori cu petale elegant intoarse in sus, rosii, roz, albe si bicolore.
Lumina: o luminozitate buna. Lumina directa doar iarna.
Pamant: mranita de frunze, pamant nisipos (mranita pentru cactusi) si turba, in parti egale.
Ingrasamant; la 15 zile, apa cu ingrasamant lichid pentru ferigi si tomate.
Umiditatea aerului: Umiditatea ambianta e suficienta daca temperatura nu depaseste 15°C. N-o stropiti cu vaporizatorul.
Udare: la 2 zile in perioada infloririi. Apoi mranita trebuie sa se usuce aproape complet intre doua udari.
Transplantare: nu e necesara, deoarece planta se pastreaza rar dupa inflorire. Daca ii schimbati ghiveciul, faceti aceasta toamna, dupa repaus, intr-un vas stramt.
Cerinte specifice: are nevoie de o perioada de repaus complet, dupa inflorire, pentru a-si reface rezervele din tubercul.
Dimensiuni: 5-30 cm inaltime.
Inmultire: prin seminte, vara, in terine, sau prin divizarea tuberculilor, la sfarsitul primaverii.
Longevitate: desi este vorba de o planta vivace, se arunca dupa inflorire (reinfloreste rar in apartament).
Daunatori si boli: bolile criptogamice sunt frecvente, provocand inmuierea tulpinilor. Nu udati frunzele.
Specii si varietati: exista sute de varietati, de marimi diferite, cu flori simple, duble sau ondulate, de la roz la rosu-profund sau alb. Soiurile de flori roz-pal raspandesc adesea mirosuri pronuntate de lacramioare.
Sfat: curatati regulat baza plantei de petiolurile moi si ofilite, care putrezesc foarte repede, si taiati florile ofilite.


Stephanotis floribunda
Iasomie-de-Madagascar (Stefanotis)

Cataratoare, volubila, persistenta cu ramuri lemnoase viguroase.
Origine: Madagascar.
Frunze: 8-1 0 cm lungime, persistente, opuse, coriacee, lucioase, ovale, verde-inchis.
Flori: mai-septembrie, ciorchinii cerati, alb-pur, deschid florile tubulare cu 5 Iobi, foarte parfumate.
Lumina: filtrata.
Pamant: pamant de iarba-neagra, pamant de gradina.
Ingrasamant: lunar, aprilie-august.
Umiditatea aerului: pulverizati frunzele la 2 zile cu apa dedurizata.
Udare: la 3 zile. La 8-12 zile, iarna.
Transplantare: anual, in aprilie.
Cerinte specifice: o perioada de uscaciune si de racoare, iarna, este indispensabila pentru formarea florilor. Atentie la curentii de aer.
Dimensiuni: 2,50 m in ghiveci, 6 m in gradina.
Inmultire: butasi estivali (dificil).
Longevitate: 1-10 ani, daca udarile si iernarea sunt optime.
Daunatori si boli: cosenile.
Specii si varietati: din zecile de specii cunoscute, doar Stephanotis floribunda este comercializata.
Sfat: dupa cumparare, desfaceti-i ramurile rulate in jurul arcului si palisati-le pe un treiaj.


Hibiscus
Hibiscus/ Trandafir chinezesc/japonez

Arbust sub forma de tufa, care poate forma un trunchi. Se mai numeste si „ketmia" sau „trandafir-de-China”.
Origine: Asia tropicala; in Europa, din 1731.
Frunze: 10-15 cm lungime, persistente, simple, dintate sau decupate, verde-inchis, gofrate.
Flori: in mai-octombrie, boboci in forma de fus se deschid in cupe largi, colorate, simple sau duble, cu 5 petale si stamine stranse intr-un tub. Florile nu dureaza decat o zi si jumatate.
Lumina: puternica. Evitati soarele direct de la mijlocul zilei, in perioada mai-septembrie.
Pamant: pamant de gradina si mranita pentru muscate.
Ingrasamant: martie, ingrasamant granulat pentru trandafiri; iunie-august, udate la 15 zile cu ingrasamant lichid pentru plante florifere.
Umiditatea aerului: vara, stropiti zilnic frunzele cu vaporizatorul. Udati din abundenta soIul serei sau al verandei. Aerisiti bine camera.
Udare: aprilie-octombrie la 3-4 zile. Nu lasati apa sa stagneze pentru ca ii putrezesc radacinile.
Transplantare: anual, primavara. Atentie, intr-un vas prea mare, face numai frunze.
Cerinte specifice: sub 10°C, frunzele se ingalbenesc si cad. Pentru a favoriza inflorirea, taiati ramurisul in martie, pastrand doi ochi la baza fiecarei ramuri.
Inmultire: butasire, primavara, la cald.
Longevitate: 1-3 ani, in casa; mai mult de 10 ani, intr-o sera temperata sau intr-o veranda.
Daunatori si boli: cosenile si paianjeni
Umiditatea prea mare sau temperatura scazuta determina caderea bobocilor.
Specii si varietati: H. rosa sinensis are mai multe sute de hibrizi in culori foarte variate, ale caror flori depasesc 20 cm diametru; H. schizopetalus, originar din Kenya, are flori rubinii si petale franjurate.
Sfat: in timpul sezonului, inlocuiti 3 cm de pamant cu un amestec de mranita si de fertilizant pe baza de baligar si alge compostate.


Dracaena spp.
Dracena, Dragonie

Arbust cu aspect de tufa, care, o data cu varsta, face tulpina. Deseori, plantele din convert sunt butasi de tulpina.
Origine: Africa, Asia, Australia.
Frunze: 30-45cm lungime, 8cm latime, liniare, groase, deseori panasate.
Flori: majoritatea dracenelor nu infloresc in ghiveci, in apartament.
Lumina: vie, dar razele directe ale soarelui ard frunzele. Puneti ghiveciul la 1-2 m distanta de o fereastra orientate spre sud sau sud-est.
Pamant: mranita pentru plante verzi, pamant de gradina si nisip, in parti egale. Trebuie sa asigurati un drenaj foarte bun punand in ghiveci, la fund, un strat de 3 cm de din bile de argila sau pietris.
Ingrasamant: la 15 zile, puneti ingrasamant lichid pentru plante verzi.
Umiditatea aerului: puneti ghiveciul pe un pat de pietris umed si pulverizati zilnic frunzele cu apa, in special pe spate.
Udare: in doze mici, la 5-7 zile. Lunar, cufundati ghiveciul intr-un vas mare cu apa acolo pana cand nu mai apar bule de aer. Reincepeti sa udati planta dupa o saptamana de la aceasta procedura.
Transplantare: nu schimbati ghiveciul decat atunci cand radacinile dracenei I-au umplut-ochi. In fiecare primavara, refaceti pamantul de la suprafata cu o mranita imbogatita cu un fertilizant pe baza de alge si baligar.
Cerinte specifice: desi frunzele sunt pieloase, nu suporta produsele pentru luciu. Folositi un burete sau o hartie absorbanta umeda pentru a sterge frunzele de prat.
Dimensiuni: 50-250 cm inaltime, in ghiveci, si 80-120 cm anvergura.
Inmultire: butasire din cresterile terminale, prin taiere de fragmente de 15 cm, fiecare cu cel putin doua perechi de frunze, in minisere inchise sau in opal.
Butasire prin fragmente din tulpinile prea desfrunzite (mai ales la Dracaena marginata).
Longevitate: 5-15 ani.
Daunatori si boli: cosenilele provoaca decolorarea frunzelor. Pot fi indepartate cu un bastonas cu vata imbibat in bere.
Specii si varietati: sunt multe soiuri de Dracaena deremensis cu frunze lungi inguste, lanceolate: Compacta, in buchete compacte, verzi-inchis si Bausei, cu panasuri foarte evazate; Dracaena fragrans, cu frunze late in rozeta, colorate de o banda lata galbene ca porumbul pe mijloc; Dracaena marginata, asemanatoare putin cu Yucca, cu frunzele si tulpina fine, este specia recomandata debutantilor in ale gradinaritului in casa pentru ca suporta uscaciunea din apartamente si udatul neregulat; Dracaena sanderiana este rezervata celor cu experienta deoarece creste incet, iar frunzele ei, de un verde-gri bordate de doua benzi galbene, au tendinta sa se rasuceasca si sa se ruleze.
Sfat: scoateti Dracaena marginata vara, in gradina, pe terasa, intr-un loc umbrit.


Phalaenopsis
 Orhidee Faleno (Falenopsis)

Numele genului Phalaenopsis evoca asemanarea florilor sale cu falena, un fluture de noapte. Sunt orhidee epifite, adesea litofite.
Origine: Asia de Sud-Est, India, Filipine si nordul Australiei, in padurile umede si dense, la altitudine joase (200-400 m).
Frunze: Phalaenopsis sunt orhidee monopodiale (nu formeaza nici rizom, nici pseudobulbi, ci o tulpina principala dreapta, cu crestere continua). Frunzele persistente, cu lungimi intre 10-30 cm, sunt plate, coriacee, stralucitoare, verde-uniform sau cu pete mici, si se suprapun la baza. Ele formeaza o rozeta din care apar tijele florale si radacinile aeriene.
Inflorire: in orice moment al anului poate sa apare o tulpina florifere, adeseori arcuita, purtand cateva zeci de flori, cu diametrul de 3-6 cm. De la alb-pur la toate nuantele de roz, ele trec si prin violet, oranj, galben. Sepalele si petalele laterale sunt asemanatoare, adesea dungate sau punctate.
Lumina: asezati Phalaenopsis in fata unei ferestre orientate spre est, asa incat sa beneficieze de soare moderat, dar de o lumina puternica.
Pamantul: amestec de scoarta de pin, cu granulatie variabila in functie de dimensiunea plantei, cu spuma de poliuretan, turba fibroasa si carbune de lemn. Phalaenopsis pitice cresc bine daca sunt agatate, ca epifite, pe o bucata de pluta.
Ingrasamant: martie-septembrie, o data la 15 zile, ingrasamant lichid pentru azalee diluat sau o doza de ingrasamant pentru orhidee, pe substratul umezit dinainte.
Umiditatea aerului: 60-80%. Puneti ghivecele pe o tava cu pietris ori bile de pe jumatate bagate in apa. Vaporizati zilnic frunzele. Aveti grija sa nu siroiasca apa pana mijlocul rozetei acestora (risc de putrezire).
Udarea: de preferinta dimineata, la 2-3 zile vara si la 8-10 zile, iarna. Utilizati apa calduta si dedurizata. Transplantarea: la 2-3 ani, primavara sau la inceputul verii. Este o operatie traumatizanta pentru Phalaenopsis, ale caror radacini sunt foarte fragile si adera la peretii vasului in care sunt cultivate. Transplantarea este indispensabila atunci cand ghiveciul a devenit prea mic sau cand substratul s-a descompus. Plasati planta in mijlocul noului ghiveci si nu taiati radacinile.
Cerinte specifice: variatii de temperatura intre zi si noapte si o perioada de repaus bine marcata dupa inflorire sunt indispensabile pentru a induce aparitia altor flori. Cand planta are boboci, temperatura nu trebuie sa coboare sub 15°C, altfel acestia se pot ofili si cadea inainte sa infloreasca.
Dimensiuni: 30-50 cm in ghiveci.
Inmultire: prin separare si transplantare de keikii, micile plantule care se formeaza pe tulpina florala. Pentru a le facilita aparitia, inveliti cu un manson de sfagnum umed cativa boboci bine dezvoltati de pe tulpina florala.
Mentineti planta la caldura, intr-o atmosfera foarte umeda. Cand s-au format keikii si au produs radacini de aproximativ 5 cm, puteti sa le taiati si sa le introduceti in ghiveci, pe un substrat cu granulatie
Longevitate: 3-7 ani, in casa. Inflorirea Phalaenopsis-ului se poate prelungi pana la 6 luni, cel mai adesea din ianuarie pana in iunie. Florile taiate se pot pastra cel putin doua saptamani in vaze.
Daunatori si boli: atacul bacteriei Erwinia cypripedii produce putregaiul umed. Diferite ciuperci provoaca patarea frunzelor sau a florilor (cu precadere Botrytis). Tratati-le preventiv, fara a utiliza spray-uri - care sunt prost tolerate. Utilizati intotdeauna unelte foarte curate si asigurati o buna aerisire.
Specii si varietati: se cunosc aproximativ 50 de specii si peste 5 000 de hibrizi, a caror genealogie este foarte complexa si ajunge la a zecea generatie. Acesti hibrizi sunt mult mai usor de cultivat in apartament, in timp ce speciile initiate reusesc mai bine in sera, cu precadere Phalaenopsis amabilis, cu flori albe si label galben si roz cu pete rosii; P. lueddemanniana, cu flori cerate, albe si label roz-purpuriu; P. violacea, mica, parfumata, alba, galbena si violet-purpurie, o minune delicata.
Sfat: inflorescentele speciilor mari de Phalaenopsis au tendinta sa se aplece sub greutatea florilor. Infigeti un arac pana pe fundul ghiveciului legati-l de tulpina florala in mai multe locuri.


Dendrobium spp.
 Orhidee Dendrobium

Numarand intre 900 si 1.500 de specii, este unul dintre genurile cele mai diversificate. Toate sunt epifite, numele lor insemnand „eu traiesc pe arbori".
Origine: India, Myanmar, Thailanda, Vietnam, Malaysia, Filipine, Noua Guinee, Australia, insulele din Oceanul Pacific, pana la 2 000 m altitudine.
Frunze: 10-25 cm lungime, plate sau cilindrice, moi sau dure, persistente ori caduce, purtate in lungul unor pseudobulbi ovoizi sau fusiformi, netezi ori zbarciti, pendenti ori erecti, ce iau nastere pe un rizom mic.
Flori: au forme deosebit de variate, cu petalele si sepalele de aceeasi marime, cele doua sepale laterale reunite la baza, formand o proeminenta.
Lumina: aproape de o fereastra, la adapost de un soare prea puternic ce le poate arde frunzele. Iarna, este necesara o iluminare artificiala (4 ore pe zi).
Pamant: scoarta de pin, radacini de ferigi, sfagnum, vermiculit si spuma de poliuretan.
Ingrasamant: aprilie-septembrie, la 15 zile, ingrasamant lichid pentru orhidee.
Umiditatea aerului: minimum 60%. Pulverizati-le zilnic fara sa lasati picaturile de apa sa stagneze sub frunze.
Udare: in perioada de crestere, la 3-4 zile. La speciile cu frunze caduce, in perioada de repaus la rece (12°C), la 8-10 zile. Celelalte specii au nevoie, iarna, de apa, saptamanal.
Transplantare: la 3-4 ani, intr-un ghiveci ingust ori intr-un cos suspendat, cand intra in vegetatie. Puneti apoi orhideea la umbra si n-o udati 1-2 saptamani.
Cerinte specifice: este obligatorie aerarea optima a radacinilor.
Dimensiuni: 15-60 cm.
Inmultire: se desprind cu grija si se replanteaza plantutele ce apar deseori pe pseudobulbi la nivelul mugurilor. Butasire din fragmente de pseudobulbi pusi in nisip, la cald (25°C).
Longevitate: in casa rezista doar cateva luni, in sera sau veranda, 3-7 ani.
Daunatori si boli: paduchi.
Specii si varietati: Dendrobium aggregatum, cu frunze persistente cu flori galbene in ciorchini care atarna; D. aphyllum, cu frunze caduce, port pedent si, din iarna pana in primavara, cu ciorchini de flori mov cu label ivoar; D. fimbriatum, cu frunze persistente si flori galbene sau portocalii cu labelul franjurat; D. nobile, cu frunze caduce si flori catifelate, purpuriu-roz cu ochi maro; D. phalaenopsis, cu frunze semipersistente si flori abbe si mov; D. speciosum, cu frunze persistente si flori albe, parfumate; D. superbum, cu frunze caduce si flori imense, parfumate, roz-violet-inchis, ondulate, cultivat in cosuri suspendate; D. thyrsiflorum, cu frunze persistente, ce formeaza primavara un ciorchine spectaculos, dar efemer, din flori albe cu label portocaliu. Exista si mii de hibrizi cultivati pentru buchete.
Sfat: ghivecele pentru dendrobium, inalte, dar inguste, nu sunt stabile. E mai bine sa le cultivati suspendate, ori puneti pe fundul ghiveciului un strat de pietris. Puteti aseza ghiveciul si intr-un vas-masca mai mare, spatiul gol fiind umplut cu pietris. In sera, dendrobium se dezvolta perfect pe o feriga arborescenta sau pe o bucata de scoarta.


Fuchsia
Fucsia (Cercelus)

Subarbust cu frunzis persistent sau caduc, care formeaza o tufa compacta, cu port inaltat sau pendent ori tulpini palisate.
Origine: soiurile actuate provin din hibridarile fucsiilor botanice originare din America Centrala sau de Sud. Frunze: 6-12 cm lungime, simple, ovale, verde-mat, usor dintate, pe tulpini suple, bine ramificate.
Flori: clopoteii tubulari infloresc din mai si pana la inghet. Bobocii se desfac in 4 sepale colorate, in forma de stea, care insotesc 4 petale in forma de clopotel, in culori diferite. Staminele si pistilul depasesc corolele. Gama cromatica cuprinde toate tonurile de rosu, mov si violet.
Lumina: semiumbra ii convine fucsiei, care suporta si cateva ore de plin soare, dimineata sau la sfarsitul dupaamiezei.
Pamant: pamant de gradina destul de bogat, mranita si nisip grosier, in parti egale.
Ingrasamant: aprilie-octombrie, la 10 zile, un ingrasamant lichid pentru plante florifere.
Umiditatea aerului: in noiembrie-martie, stropiti-o cu vaporizatorul o data sau de doua ori pe saptamana, in funciie de temperatura ambianta.
Udare: mariti cantitatea si frecventa udarilor in functie de temperatura. Mranita se poate usca la suprafata intre doua udari, dar este important ca inima substratului sa ramana umeda vara. Transplantare: in fiecare an, primavara, pentru plantele-mama care au iernat in veranda. Plantele tinere trebuie mutate de mai multe ori pana ajung la maturitate.
Cerinte specifice: nu suporta temperaturi peste 25°C. Vara, asezati-o intr-un colt racoros al casei, terasei sau gradinii. Taiati-o dupa ce inflorirea s-a terminat pentru ca primavara sa dea noi tulpini florifere. Scurtati plantele in tufe la trei sferturi din inaltimea lor.
Dimensiuni: 30 cm-1,50 m inaltime.
Inmultire: prin butasirea lastarilor terminali, de 10 cm lungime, prelevati la sfarsitul verii.
Longevitate: 1-5 ani, in functie de conditiile de iernare. Fucsiile foarte batrane se degarnisesc de la baza si-si pierd aspectul ornamental.
Daunatori si boli: muste-albe, paduchi, paianjeni rosii putregaiul-cenusiu. Specii si varietati: exista mai multe mii de hibrizi cu port drept sau pendent, cu flori simple sau batute. Exista doua categorii: fucsiile cu flori mari si cele cu flori mici, acestea din urma fiind mai potrivite ca plante de interior efemere sau pentru decorarea permanenta a verandei.
Sfat: cand o mutati, adaugati 15% ingrasamant organic. Nu puteti pastra fucsia iarna in conditiile normale ale unui apartament, ea are nevoie de lumina si racoarea unei verande.


Saintpaulia ionantha
Violeta de Africa (Seintpaulia)

Planta vivace, erbacee, persistenta care formeaza o rozeta catifelata, numita si „violeta de Usambara".
Origine: au fost descoperite in secolul al XIX-lea, in muntii din Usambara, in Africa de Sud.
Frunze: 2-6 cm lungime, cordiforme, usor ondulate, groase si acoperite de un puf catifelat, pe petioluri rosiatice, paroase, carnoase.
Flori: in centrul rozetei, tulpinile ramificate poarta buchete de mici violete stelate ale caror petale, simple sau duble, uneori incretite, sunt colorate de la violet-Inchis la rozul cel mai pal, trecand prin purpuriu si alb. Anumite forme sunt bicolore, cu striuri sau cu marginile de alto culoare. Toate au in centru un „ochi" galben-viu.
Lumina: infloreste daca lumina este vie. Vara, instalati-o la 3-4 m de o fereastra si apropiati-o de geam pe masura ce zilele se scurteaza si luminozitatea scade. Nu o expuneti razelor directe de soare decat iarna.
Pamant: mranita turboasa pentru plante florifere sau pamant de ericacee mranita de frunze.
Ingrasamant: tot anul, o data pe luna, ingrasamant lichid pentru plante florifere.
Umiditatea aerului: prefera atmosfera jilava din baie sau din bucatarie. Nu stropiti frunzele catifelate, foarte sensibile la putregaiul-cenusiu.
Udare: puneti apa la baza plantei, nu in mijlocul ei sau mai bine Inmuiati ghiveciul in apa timp de o jumatate de ora, pentru ca el sa se imbibe bine. Varsati apa din farfurioara de sub ghiveci, radacinile se asfixiaza repede. Folositi apa dedurizata si calduta (24°C).
Transplantare: cand noile frunze sunt mai mici decat cele vechi. Alegeti un vas mai mare, de preferinta mai mult larg decat inalt.
Cerinte specifice: se ofileste cand temperatura scade, mai mult timp, sub 12°C.
Dimensiuni: 5-15 cm inaltime. De la 6-40 cm in diametru, in functie de varietate.
Inmultire: prin butasirea frunzelor cu petiol. Infundati petiolul pana la limb intr-un amestec de nisip si mranita umeda sau, pur si simplu, puneti-l in apa. Noua plantula se va forma la baza frunzei-mama. Taiati vechea frunza cand s-a ingalbenit si replantati butasul inradacinat intr-o mranita noua. Va inflori dupa 6 sau 12 luni.
Longevitate: de la cateva luni, daca este udate prea mult, pana la 5 ani.
Daunatori si boli: putregaiul frunzelor de la baza. Frunze deformate de un virus.
Specii si varietati: se cunosc 20 de specii salbatice. Horticultorii au obtinut 2 000 de hibrizi de Saintpaulia ionantha.
Sfat: taiati tulpinile florilor pe masura ce se ofilesc si frunzele de la baza care ar putea favoriza aparitia putregaiurilor. Ajutati formarea florilor eliminand micile frunze din centrul rozetei.


Kalanchoe spp.
Kalanhoe

Aceste plante suculente, cu infatisare foarte diversa, sunt apreciate fie pentru frunze, fie pentru florile lor, a caror perioada de inflorire este de lunga durata. Horticultorii au obtinut numerosi hibrizi, nepretentiosi, foarte usor de ingrijit. Bryophyllum este, in prezent, inclus in genul Kalanchoe.
Origine: cele 130 de specii traiesc in regiunile subtropicale si semidesertice ale Peninsulei Arabice si ale Africii de Sud. Speciile de Kalanchoe din Asia, Australia si America tropicala sunt naturalizate.
Frunze: de forme si dimensiuni foarte variate, netede sau paroase, multe dintre ele dungate pe dos. Catorva specii le cresc pe marginea limbului mici plantule care cad din cauza celui mai mic soc si se inradacineaza imediat (plante vivipare).
Flori: diurne. Baza petalelor formeaza un tub de diferite dimensiuni, inchis intr-un caliciu deseori foarte decorativ. Florile pot fi reunite in cime erecte sau ca niste mici clopotei. Numerosii boboci nu se deschid in acelasi timp, ceea ce face ca perioada de inflorire a plantei sa dureze mai multe luni.
Lumina: puternica, fara sa fie prea vie. Soarele direct inroseste sau poate arde frunzele.
Pamant: mranita pentru muscate, din comert, amestecata cu 30% pietris, pentru imbunatatirea drenajului.
Ingrasamant: pentru ghivecele in care plantele au inflorit deja, ingrasamant pentru plante cu flori, din comert, 50%. Pentru speciile care au numai frunze, ingrasamant pentru cactee, din comert. Fertilizati plantele in aprilie-octombrie, o data pe luna.
Umiditatea aerului: normala. Nu le prieste umezeala pentru ca putrezesc foarte usor daca apa stagneaza intre perisorii fini.
Udare: la 3-7 zile, din primavara pana la mijlocul toamnei, apoi la 15-30 zile. Iarna, substratul nu trebuie sa se usuce complet.
Transplantare: o data pe an, pentru speciile cu o dezvoltare mare, intr-un vas foarte stabil deoarece inaltimea si volumul plantei sunt apreciabile. Optati pentru ghivece din pamant ars.
Cerinte specifice: Pentru a stimula for- marea de noi tulpini florifere, taiati ramurile vestejite fara flori.
Dimensiuni: daca sunt bine ingrijite, unele specii cu flori pot depasi 50 cm in inaltime si anvergura. Cele mai multe ating, curent, 1,50-2 m in inaltime, chiar si in apartament.
Inmultire: foarte simpla la speciile care au plantule mici pe marginea frunzelor. Puneti-le intr-un ghiveci deasupra substratului: fac imediat radacini! Celelalte se inmultesc usor prin butasi de tulpina cu 1-2 frunze.
Longevitate: 5-6 ani este varsta medie, dupa care cele mai multe specii trebuie reintinerite prin butasire sau prin separarea plantulelor tinere. Traiesc mai mult de 10 ani, in ghiveci, chiar si in apartament.
Daunatori si boli: paduchi si cosenile, mai ales la speciile cu dezvoltare lenta. Exemplarele cu flori sunt sensibile la oidium (fainare) si fac, uneori, mici pete negre pe frunze.
Specii si varietati: Kalanchoe blossfeldiana are multe forme hibride care infloresc tot anul; K. Tessa creste in vase suspendate si este plina de clopotei roz, care traiesc mai multe saptamani fara variatii bruste de temperatura; K. daigremontiana si K. tubiflora (K. delagoensis) au plantule mici pe marginea frunzelor foarte mari; K. beharensis, cu frunze mari, triunghiulare, groase, acoperite cu un puf fin; K. fedtschenkoi, cu tufe ramificate si taratoare, formate din rozete de frunze plate gri-albastrui si flori din abundenta roz-brun; K. longiflora, cu frunze de o nuanta portocalie si multe flori galbene; K. rubinea, in interiorul rozetei de frunze rosii.
Sfat: nu turnati si nu lasati apa sa stagneze la baza frunzelor sau a tufelor, deoarece duce la formarea ciupercilor (pete negre).


Gardenia augusta
Gardenia

Mic arbust persistent sub forma de tufa.
Origine: China, Japonia, Taiwan.
Frunze: 8-12 cm lungime, opuse grupate cate 3, eliptice, coriacee, lucioase, verde-sumbru.
Flori: in mai-noiembrie, flori cu corole cerate, solitare, semiduble sau duble, cu petale spiralate alb-laptos si galben-crem la sfarsitul infloririi. Florile au un parfum puternic, ametitor.
Lumina: cat mai puternica, dar fara soare direct intre jumatatea lui mai si sfarsitul lui septembrie.
Pamant: pamant de ericacee si mranita de frunze.
Ingrasamant: in perioada de crestere, la 15 zile, ingrasamant lichid pentru plantele ce cresc in pamant de iarba neagra sau un ingrasamant pentru orhidee.
Umiditatea aerului: min. 60%. Aerul uscat duce la caderea bobocilor inainte de inflorirea completa. Puneti ghiveciul pe un pat de pietris umed. Pulverizati frunzele, nu si florile care se pateaza si cad.
Udare: la 3-7 zile in perioada de crestere, cu apa dedurizata la temperatura ambianta sau calduta. Nu imbibati pamantul, dar nu lasati, nici iarna, sa se usuce substratul.
Transplantare: o data pe an, dupa inflorire intr-un amestec imbogatit cu 10% fertilizant organic pe baza de baligar si alge.
Cerinte specifice: fara curenti de aer si variatii brute de temperatura. Nu puneti gardenia in vase cu rezerva de apa.
Dimensiuni: 30 cm -1 m inaltime in ghiveci.
Inmultire: butasirea tulpinilor semimature din iulie pana in septembrie, in minisere inchise, cu hormoni si caldura de fond (30°C).
Longevitate: 6 luni-1 an, in casa. De la 3-7 ani, intr-o sera temperata sau intr-o veranda.
Daunatori si boli: cosenile, paduchi si paianjeni-rosii; pete foliare si cloroza.
Specii si varietati: exista in jur de 200 de specii de gardenia. Gardenia augusta e mai cunoscuta sub denumirea de G. jasminoides; Veitchiana infloreste iarna; G. tahitensis, in forma de tiara, este floarea-simbol a Polineziei, semn al ospitalitatii.
Sfat: o perioada de repaus iarna, intr-o incapere racoroasa (10°C) cu udare redusa, permite obtinerea unei bune infloriri ulterioare.


Hydrangea macrophylla
Hortensia

Arbust rustic, utilizat ca floare de ghiveci, efemera, pentru interior.
Origine: Japonia.
Frunze: 15-20 cm lungime, caduce, rotunjite usor dintate, verde-mat.
Flori: infloreste aproape tot anul. Solul alcalin favorizeaza florile roz, cel acid, florile albastre.
Lumina: la distanta de 2 m de o fereastra cu orientare estica (la umbra).
Pamant: pamant de ericacee si mranita pentru muscate.
Ingrasamant: inutil pentru vasele din interior.
Umiditatea aerului: stropiti frunzele cu vaporizatorul zilnic daca temperatura camerei depaseste 16°C.
Udare: mentineti pamantul putin umed, fara sa se usuce.
Transplantare: inutila, se arunca dupa inflorire; puteti s-o plantati in gradina.
Cerinte specifice: racoarea. Frunzele cad la o temperatura mai mare de 20°C.
Dimensiuni: pana la 1-1,8 m, in ghiveci.
Inmultire: butasi de 15 cm, prelevati in ianuarie-februarie de pe ramurile care nu au inflorit.
Longevitate: cat dureaza inflorirea, in casa.
Daunatori si boli: cosenile.
Specii si varietati: Hydrangea macrophylla are 2 grupe: cele cu flori rotunde, sterile, si Lace Caps sau
Bonnets de dentelle, cu corimbi plati, compusi din flori minuscule, fertile, inconjurate de flori sterile.
Sfat: rezista mai mult timp la 12°C.


Clivia miniata
Clivia (Crin-rosu)

Planta vivace, erbacee, cu trunchi bulbos.
Origine: Africa de Sud (Natal).
Frunze: 30-50 cm lungime, dungate, coriacee, arcuite in forma' de evantai pe trunchi.
Flori: in februarie-aprilie, pe o tulpina rigida, mai multe saptamani, o inflorescenta cu flori in forma de cornet de la rosu-portocaliu la galben-pal.
Lumina: tolereaza bine semiumbra.
Pamant: mranita, nisip si pamant de gradina.
Ingrasamant: in aprilie-septembrie, la 15 zile, ingrasamant lichid pentru plante florifere.
Umiditatea aerului: stergeti frunzele o data pe saptamana cu o carpa umeda.
Udare: o data pe saptamana. Din decembrie, udati planta la 15 zile.
Transplantare: din 2 in 2 ani, de preferinta intr-un ghiveci stramt, pentru a obtine o inflorire mai buna. Ghivecele din lut sunt mai stabile.
Cerinte specifice: pentru a inflori, planta are nevoie de un repaus hibernal la 10°C.
Dimensiuni: 40-60 cm inaltime. Tufele mature ating 90 cm diametru.
Inmultire: clivia produce lastari care pot fi detasati si replantati separat cand ating inaltimea de 15 cm.
Longevitate: mai mult de 15 ani, in ghiveci.
Daunatori si boli: cosenilele-fainoase ataca plantele firave.
Specii si varietati: soiurile Variegata, cu frunze vargate longitudinal cu crem; „Aurea", cu flori galbene (destul de rara); Clivia miniata var. citrina are flori galben-pal; Clivia nobilis: cu flori In forma de trompete inguste, galbene si rosii.
Sfat: nu lasati sa formeze seminte: veti compromite urmatoarea inflorire. Cand apar inflorescentele, aveti grija sa nu o udati prea mult pentru a evita caderea florilor.


Begonia spp.
Begonia

Origine: regiunile tropicale
Frunze: au o lungime intre 10-30cm, cordiforme sau reniforme, mai mult sau mai putin carnoase, uneori pufoase sau gograte, patate sau marmorate
Flori: estivale, solitare, simple, duble, in forma de anemone sau in buchete, la begoniile tuberoase; se reunesc in ciorchini pendenti foarte gratiosi la begoniile arbustive sau la anumite forme cu port "plangator"
Lumina: intensa, dar niciodata direct in plin soare, mai ales in perioada de inflorire
Pamant: pamant de ericacee fibroase, mranita si pamant de gradina cu 10% balegar descompus
Ingrasamant: in perioada de vegetatie, la 7 zile, ingrasamant lichid pentru plante florifere
Umiditatea aerului: minim 50%. Nu stropiti frunzele cu vaporizatorul
Udare: mentineti substratul usor umed in timpul cresterii fara a imbaia ghiveciul
Transplantare: anul, dupa inflorire sau in momentul inceperii vegetatiei, in februarie-martie
Cerinte specifice: dozati foarte bine apa, planta prefera o usoara uscaciune
Dimensiuni: 15cm - 1.5m lungime, in functie de specie; cele suspendate ating 1m inaltime
Inmultire: divizarea tuberculilor primavara, butasirea frunzelor vara
Longevitate: begoniile tuberoase, un anotimp; 1-3 ani formele arbustive
Temperatura indicata: minim 10 grade maxim 20 grade Celsius
Daunatori si boli: oidium este foarte frecvent la begoniile tuberoase
Specii si varietati: gebul Begonia are 900 de specii si mii de varietati. Begoniile tuberoase pot fi cu flori mari, multiglore sau "plangatoare"
Sfat: taiati lastarii begoniei arbustive, dupa inflorire, pentru ca planta sa-si pastreze silueta compacta.


Echeveria spp.
Eseveria

Numite popular „anghinarii", unele din aceste suculente se utilizeaza in mozaicultura.
Origine: Texas, Mexic, cordiliera Anzilor.
Frunze: triunghiulare sau in romb alungit, usor adancite, ingrosate la mijloc, cu sectiune aproape cilindrica. Glabre, acoperite cu pruina sau foarte paroase.
Flori: in forma de clopot, galbene sau portocalii, grupate in varful unei tulpini florale, primavara sau vara.
Lumina: soare, tot anul.
Pamant: pamant curat, mranita si pietris fin sau mranita pentru cactee.
Ingrasamant: aprilie-septembrie, o data pe luna, ingrasamant pentru cactee, 50%.
Umiditatea aerului: speciile paroase prefera un ambient uscat. Nu vaporizati planta.
Udare: o data pe saptamana, din mai pana la sfarsitul lui septembrie; la 15 zile pana la jumatatea lui noiembrie, apoi de 1-2 ori, iarna.
Transplantare: anual, in luna aprilie, intr-un ghiveci mai larg cu 2-4 cm.
Cerinte specifice: nu udati frunzele, deoarece putrezesc.
Dimensiuni: 10-40 cm inaltime si latime.
Inmultire: prin seminte, la inceputul primaverii, la 15-20°C, sau butasirea frunzelor in nisip.
Longevitate: 3-7 ani. La unele specii, rozeta principala moare dupa inflorire.
Daunatori si boli: cosenile.
Specii si varietati: Echeveria cuprinde 150 de specii. E. glauca, cu frunze albastrii, este intens folosita in masive florale de vara; E. metallica are o somptuoasa nuanta violacee; E. derenbergii, cu flori galbene si inflorire abundenta, formeaza tufe compacte, frumoase; E. setosa are frunze paroase de un verde-cald, care apar vara si devin rosiatice iarna.
Sfat: daca tineti cactusul in gradina, pana la sfarsitul lui mai, ingropand baza ghiveciului, ii accelerati cresterea.


Dendranthema
Crizantema florarului

Vivace, persistenta, In tufa, cultivata ca planta anuala.
Origine: China, Japonia.
Frunze: 5-15 cm lungime, lobate, verde intens, usor aromatice.
Flori: in septembrie-decembrie, face capitule simple, duble sau bulgare in culorile curcubeului, in afara de albastru.
Lumina: directa, intensa, dar de scurta durata, pentru a inflori.
Pamant: pamant de gradina nisipos si mranita.
Ingrasamant: daca doriti sa pastrati planta, ingrasamant lichid, la 15 zile, pana la sfarsitul infloririi.
Umiditatea aerului: nu suporta aerul uscat: puneti ghiveciul pe un pat de pietris umed. Nu stropiti frunzele pentru ca planta este sensibila la boli criptogamice.
Udare: pastrati mranita umeda. Nu lasati apa sa stagneze la fundul ghiveciului.
Transplantare: inutila. In martie, mutati plantele-mama in alt ghiveci.
Cerinte specifice: inflorirea dureaza mai mult timp daca planta este tinuta intr-o camera la temperatura de 12-15°C.
Dimensiuni: 20-80 cm lungime.
Inmultire: butasirea plantei-mama se face usor, in veranda, in februarie.
Longevitate: planta se arunca dupa inflorire, cu exceptia cazului In care aveti o sera rece.
Daunatori si boli: paduchi, paianjeni-rosii, muste-albe, oidium si rugina.
Specii si varietati: exista sute de varietati de crizanteme de toamna.
Sfat: nu cumparati o planta daca nu puteti vedea culoarea bobocilor. Riscati sa nu mai infloreasca.


Anthurium
Anturium

Vivace, rizomatoasa, persistenta, numitasi “limba de foc” sau “flamingo roz”.
Origine: Ecuador, Columbia, Brazilia
Frunze: 30-40 cm lungime, coriacee, in forma de inima sau de lance, verde-inchis, asezate la capatul unui petiol lung, rigid.
Flori: tot anul, spadice tubulare, uneori in forma de tirbuson, roz, albe sau galbene, insotite de superbe spate carnoase, adesea rosii, de 10-20 cm diametru,
Lumina: nu o asezati direct in soare in perioadele calde; semiumbra e bine tolerata. Iarna, daca o asezati in plina lumina, obtineti o inflorire bogata.
Pamant: pamant de ericacee fibroase ori mranita de scoarta de copac, turba purie si nisip grosier.
Ingrasamant: in aprilie-septembrie, un ingrasamant lichid, organic, la 3 saptamani.
Umiditatea aerului: min. 60%. Stropiti frunzeIe cu vaporizatorul dimineata si seara, dur numai pe fata.
Udare: la 3-4 zile, cand temperatura este mai mare de 20°C. Iarna este suficient sa o udati o data pe saptamana. Transplantare: replantati lastarii anual, primavara, iar tufa din 2 in 2 ani, atunci cand diametrul ei depaseste 25 cm.
Cerinte specifice: nu lasati apa sa stagneze Ia nivelul radaciniior.
Dimensiuni: 40-80 cm inaltime pentru ghivecele inflorite; 50 cm anvergura.
Inmultire: doar divizarea tufelor este la indemana unui amator. Semintele semanate la 25°C incoltesc in cateva luni.
Longevitate: 2-3 ani in casa, apoi planta isi pierde din farmec si nu mai infloreste atat de intens.
Daunatori si boli: cosenile, pete pe frunze provocate de ciuperci parazite.
Specii si varietati: Anthurium andreanum, cu spate mari, rosii si spadice gaIbene, sau A. scherzerianum, care poate fi recunoscut dupa spadicele spiralat, sunt mai greu de cultivat decat numerosii hibrizi core au facut obiectul unor seIectii succesive si cure au, de aceea, un comportament excelent in conditiile din apartament, perioadele de inflorire durand mai multe luni.
Sfat: folositi pentru udare si vaporizare apa dedurizata.


Hedera helix
Iedera

Planta agatatoare si taratoare rustica, persistenta, cu tulpini lungi, suple. Exemplarele tinere se agata de suporturi cu ajutorul radacinilor aeriene (crampoane).
Origine: padurile Europei.
Frunze: 4-10 cm lungime, triunghiulare, initial tri- sau pentalobate, apoi intregi, ascutite, lucioase, rigide, lacuite.
Flori: rareori Infloresc in ghiveci; verzui, apar pe tulpini arborescente.
Lumina: lumina, dar nu directa, pentru soiurile panasate; umbra pentru iedera verde.
Pamant: mranita de frunze, turba aurie, pamant de gradina, in parti egale, cu un strat de drenaj.
Ingrasamant: in martie-septembrie, o data pe luna, puneti-i o doza de ingrasamant lichid pentru plante verzi.
Umiditatea aerului: pulverizati frunzele cu apa o data pe saptamana, vara. Iarna, obligatoriu.
Udare: in perioada de crestere, saptamanal, o data sau de doua ori, puneti-i apa. Iarna, udati-o numai daca pamantul de la suprafata substratului este uscat.
Transplantare: primavara, la 2 ani.
Cerinte specifice: incalziti putin, iarna, incaperea in care o tineti (maximum 15C, ideal 8-10°C).
Daca este prea cald, frunzele se ingalbenesc si cad.
Dimensiuni: 2 m, in ghiveci.
Inmultire: butasi de tulpina, de 8-12 cm lungime, facuti din mai-septembrie.
Longevitate: in ghiveci, 3-6 ani.
Daunatori si boli: paianjeni-rosii in verile foarte calde si secetoase.
Specii si varietati: pentru interior, alegeti soiurile cu frunze mici: Butter cup, panasat, cu cateva frunze galbene; Eva, panasat cu alb; Glacier cu frunze mici patate cu gri-argintiu si bordate cu alb-luminos; Goldchild, panasat cu alb-unt; Ivalace, cu frunze trilobate, verde-inchis; Luzii, verde foarte deschis, cu pete mult mai inchise; Mint Kolibri, cu frunze verzi bordate si punctate cu galben-bej; Perkea, cu frunze rotunjite; Sagittaefolia, cu frunze de un verde-inchis, trilobate, inguste, fine; White Knight, cu frunze albe bordate cu verde etc.
Sfat: folosind suporturi de diferite forme, iedera creeaza adevarate sculpturi vegetale. Taiati tulpinile de la jumatate, o data pe an, in martie.


Coleus spp. sau Solenostemon
Coleus

Planta vivace, erbacee, bine ramificate, cu tulpinile in 4 muchii, moi si pline de seva.
Origine: Jawa, Asia tropicala, Africa.
Frunze: dantelate, ovale, cordiforme, intr-o paleta infinite de culori (galbene,sii verzi-luminoase, albe), cu desene variate.
Flori: vara apar discret spice de flori tubulare bleu, decorative.
Lumina: pentru pastra culorile, are nevoie de lumina puternica. Asezati-o in apropierea unei ferestre, fara perdea daca este orientata spre nord. Vara trebuie tinuta in soare puternic.
Pamant: turba, mranita si pamant de gradina in parti egale.
Ingrasamant: de doua, ori pe luna, din aprilie pana in august.
Umiditatea aerului: puneti ghiveciul pe un pat de pietris umed. Pulverizarea apei pe frunzis provoaca patarea frunzelor.
Udare: utilizati cantitati mari de apa faceti acest lucru cat de des puteti pentru ca substratul sa fie in permanenta umed.
Transplantare: primavara si daca vi se pare ca vasul in care sta este prea mic.
Cerinte specifice: vara este bine sa o scoateti pe balcon ori in gradina.Dimensiuni: 20-60 cm in inaltime.
Inmultire: fragmentele de tulpina, puse intr-un vas cu apa, la temperatura camerei fac imediat radacini. Longevitate: rareori rezista pana iarna. Daca nu moare, ramane fara frunze si nu mai e decorativa. Reinnoiti cultura anual.
Daunatori si boli: pe dosul frunzelor, musculite-albe. Paduchii ataca, in 2 saptamani, plantele tinere si lastarii.
Specii si varietati: Coleus blumei a dat sute de hibrizi.
Sfat: taiati tulpinile tinere. Rotiti ghiveciul in fiecare saptamana pentru ca planta sa profite de lumina.


Rosa spp.
Trandafirul pitic

Arbust caduc, stufos, din care au fost selectionate varietati compacte, pitice, care se comporta bine in ghiveci si rezista in casa.
Origine: hibrizi proveniti din China.
Frunze: 5-7 cm lungime, compuse din 5-7 foliole, verde-stralucitor, usor dintate.
Flori: mici, duble, cu petale dese, cateodata intoarse. Au toate culorile, in afara de negru si albastru.
Lumina: in plin soare, dar nu arzator.
Pamant: mranita pentru trandafiri pamant de telina (vegetal) cu 20% fertilizant organic pe baza de balegar. Ingrasamant: aprilie-septembrie, o data pe luna, ingrasamant lichid pentru trandafiri.
Umiditatea aerului: stropiti dosul frunzelor in fiecare zi, daca temperatura depaseste 15°C, sau scoateti ghiveciul in balcon.
Udare: 2-3 ori pe saptamana, fara a o lasa sa se usuce complet in timpul infloririi. O data pe saptamana, in perioada de repaus vegetativ.
Transplantare: anual, in martie.
Cerinte specifice: trebuie sa ierneze intr-o atmosfera racoroasa, feriti de inghet.
Dimensiuni: 10-30 cm inaltime.
Inmultire: butasirile se fac in vitro, doar de profesionisti.
Longevitate: 3 saptamani, in casa. Cel putin 1 an in sera rece.
Daunatori si boli: pete negre, fainare, paduchi, paianjeni-rosii.
Specii si varietati: numeroase. Grupul Meillandina se adapteaza bine in ghiveci si traieste mult timp in casa; din el fac parte: Opalina, alb cu inima galben-pal, cu port tarator; Gentle Touch are flori semiduble usor parfumate de culoare roz-pal si este una din cele mai vandute varietati; Rosamini este foarte stufos.
Sfat: taiati florile ofilite. In martie, taiati toate ramurile la 1/3 din inaltimea lor pentru ca planta sa nu moara.


Crossandra infundibuliformis
Crosandra

Subarbust cu frunzis persistent.
Origine: sudul Indiei. In Europa, din secolul al XIX-lea.
Frunze: intregi, lucioase, eliptice, cu marginile ondulate, verde-intens.
Flori: in luna mai, planta face spice cormpuse din flori portocalii, care se deschid una dupa alta, de jos in sus; inflorirea dureaza pana in septembrie.
Lumina: vie, dar fara soare direct. Atentie, prea multa umbra intarzie lnflorirea.
Pamant: mranita acida pentru azalee.
Ingrasamant: la 15 zile, din martie pana in septembrie.
Umiditatea aerului: este suficienta umiditatea ambianta. Nu o vaporizati cu apa.
Udare: in special iarna, excesul de apa o omoara. Udati-o intotdeauna cu apa la temperatura camerei.
Transplantare: la 2 ani, primavara, un strat de pietris pe fundul ghiveciului, pentru drenaj.
Cerinte specifice: nu suporta curentii de aer care ii ofilesc frunzele.
Dimensiuni: 30-50 cm inaltime.
Inmultire: prin butasirea extremitatilor tulpinilor, in minisere, fara aer, cu hormoni si cu o caldura de fond de 25°C. Destul de greu de realizat pentru un amator.
Longevitate: pentru ca plantele tinere infloresc mai abundent, reinnoiti-o la 3-4 ani.
Daunatori si boli: paianjeni-rosii.
Specii si varietati: Mona Walhead arboreaza flori roz-somon. Sistemul vegetativ este mai compact.
Sfat: taiati lastarii pentru a favoriza o noua inflorire.


Rhododendron spp.
Rododendron/Azalee de exterior

Arbore florifer cu port ramificat, numit si „azalee".
Origine: Japonia, China, India.
Frunze: 3-5 cm lungime, perpersistente sau semipersistente, ovale.
Flori: primavara, corole mari, campanulate, violete, rosii, albe sau roz.
Lumina: semiumbra sau soare bland.
Pamant: pamant de ericacee si mranita acida.
Ingrasamant: inainte si dupa inflorire, o data pe luna, ingrasamant lichid pentru rododendroni sau pentru orhidee. Umiditatea aerului: pulverizati frunzele de 1-2 ori pe zi, cu exceptia perioadei de inflorire.
Udare: la 2-5 zile. Nu lasati pamantul sa se usuce complet.
Transplantare: la sfarsitul lui mai, la 2 ani.
Cerinte specifice: apa calcaroasa, de la robinet, este prost suportata. Utilizati un decalcarizant.
Dimensiuni: 10-50 cm, ca bonsai.
Inmultire: seminte sau butasire (delicata).
Longevitate: peste 100 de ani.
Daunatori si boli: ingalbenire.
Specii si varietati: Rhododendron lateritium (sau R. indicum), cu frunze semipersistente, este foarte frecvent. R. impeditum, cu frunze mici, e mai rar.
Sfat: dupa inflorire, ciupiti ramurelele inca fragede. Tineti-i pe veranda iarna si in perioada infloririi si apoi in gradina.


Rhododendron simsii x
Azalee de interior

Arbust tufos, cu port rotunjit, pe care-l gasim inflorit, la ghivece, in cursul anului.
Origine: China, Himalaya, Caucaz.
Frunze: 5 cm lungime, persistente la speciile cultivate in ghiveci, ovale, paroase, verde-inchis.
Flori: cupe simple sau duble, uneori ondulate, roz, rosii, albe sau bicolore.
Lumina: fara soare direct, semiumbra in sera.
Pamant: pamant de ericacee, pur, usor, permeabil.
Ingrasamant: din februarie-iulie, o data pe luna, ingrasamant pentru plante de pamant de ericacee.
Umiditatea aerului: puneti ghiveciul pe un pat de pietris umed. Nu stropiti cu vaporizatorul deceit fata inferioare a frunzelor si nu udati florile.
Udare: la 2-3 zile, in timpul infloririi, apoi la 3-7 zile.
Transplantare: anual, primavara, intr-un ghiveci mai mult larg decat adanc.
Cerinte specifice: nu suporta temperaturile ridicate. Inflorirea dureaza mai mult timp intr-o camera neincalzita. Supravietuirea plantei este conditionata de iernarea in veranda.
Dimensiuni: 25 cm -1 m, in ghiveci.
Inmultire: butasirea lastarilor terminali neinfloriti, in minisera cu hormoni si caldura de fond (25°C), e rezervata specialistilor.
Longevitate: in casa, cateva saptamani. 3-7 ani, in veranda.
Daunatori si boli: phytophtora, o ciuperca parazita care usuca frunzele si ramurile, apare din cauza excesului de apa.
Specii si varietati: Rhododendron simsii este la originea sutelor de hibrizi pe care-i numim „azaleele florarilor" si care au numeroase culori.
Sfat: aveti grija ca temperatura sa nu depaseasca 15°C.


Ficus elastica
Ficusul de cauciuc

Un arbust mare cu tulpini puternice, cu seva laptoasa, care se ramifica la batranete.
Origine: India, Himalaya, Myanmar, Malaysia.
Frunze: lungi de 30-45 cm, groase, lucioase, simple, ovale, terminate cu un mic varf ascutit. Frunzele tinere sunt de culoarea bronzului si devin verzi ulterior.
Flori: in ghiveci nu fac flori. In marile sere, exemplarele mature fac smochine mici, necomestibile.
Lumina: plantele suporta sa stea la 2-3 m de fereastra, dar cresc mai bine daca sunt tinute in lumina directa jurnatate de zi.
Pamant: pamant de gradina, mranita pentru plante verzi si nisip, in parti egale. Pe fundul ghiveciului trebuie pus un strat de 5 cm de pietris care sa asigure drenajul.
Ingrasamant: in martie-octombrie trebuie udat cu o solutie fertilizanta (1 g ingrasamant la 1 I apa), ingrasamant lichid (un dop la 10 I de apa. Ingrasamintele granulate, care se pun la suprafata substratului, sunt recomandate pentru exemplarele mari, pentru ca elibereaza lent elementele fertilizante, in functie de umiditatea soIului, fara a intra in contact direct cu radacinile.
Umiditatea aerului: iarna, cand intra in functiune incalzirea centrala, pulverizati apa pe planta de cel putin 3 ori pe saptamana. Lunar, spalati frunzele cu un burete umed sau cu o laveta pentru a le curata de praf. Pentru ficusul-de-cauciuc sunt ideale saturatoarele.
Udare: excesul de apa este mult mai nociv decat lipsa acesteia. larna, puneti 1 I de apa saptamanal, la o planta de 1 m inaltime. Intre 2 udari, substratul trebuie sa fie uscat deasupra. Vara, udati-I de 2-3 ori pe saptamana, in functie de temperatura. Evitati ghivecele cu rezerva de apa.
Transplantare: in primii 3 ani schimbati pamantul anual, in februarie-martie. Apoi, doar o data la 2 ani. Cand ghiveciul este prea greu ori prea voluminos, schimbati doar un strat de la suprafata substratului, de circa 4 cm grosime, avand grija sa nu atingeti radacinile. Utilizati o mranita de transplantare clasica, imbogatita cu un fertilizant pe baza de gunoi de grajd.
Cerinte specifice: daca nu are radacinile inecate de apa, ficusul se comporta foarte bine, fara probleme. Dupa ce-I udati, aruncati apa in exces din farfurie.
Dimensiuni: in ghiveci, in apartament, 3 m inaltime. In gradina de iarna, pus direct in pamant, atinge 5 m. Anvergura variaza intre 30 cm si 2 m, in functie de ramificare.
Inmultire: marcotaj aerian al ramurilor din mai pana in septembrie. Crestati o tulpina ce jos in sus pe 5 mm sub o frunza. Imbibati un bastonas umed in pudra de hormoni pentru butasire inserati-I in crestatura. Inveliti totul cu un manson de muschi umezit si legati-I apoi cu rafie. Fixati muschiul cu 2 benzi de scotch, la extremitati. In cateva luni, prin muschi vor aparea radacinile. Atunci taiati ramura sub radacini si puneti noua planta intr-un ghiveci cu diametrul de 12-14 cm. Butasii din varful ramurilor se pun in minisere incalzite.
Longevitate: 10-20 de ani si chiar mai mult, cand conditiile de cultura sunt satisfacatoare. Excesul de apa il poate omori in 6 luni.
Daunatori si boli: cosenilele fac frunzele lipicioase si se evidentiaza prin prezenta de carapace brune ori albe pasloase, de-a lungul nervurilor, pe dosul frunzelor.
Specii si varietati: Decora, cu frunzele tinere infasurate intr-o teaca rosie; La France, cu frunzele mult mai mici, chircite la varf; Ficus elastica Decora Belga si Doescheri cu frunze marmorate cu galben-alburiu si verde-inchis (ca toate varitatile panasate, au nevoie de multa lumina pentru pastra culorile); Robusta, cu frunzele mari; Schryveriana, verde-pal.
Sfat: exemplarele tinere au tendinta sa creasca in sus, pe o tulpina mica. Cumparati, de preferinta, un ghiveci mai mare, cu mai multe exemplare. Pentru a impulsiona formarea de lastari laterali, rupeti varfurile ramurilor tinere, ori crestati usor scoarta tulpinii, sub o frunza. Astfel stimulati vegetatia mugurilor axilari.


Ficus benjamina
Smochin plangator

Arbust mare ori arbore mic stufos, cu ramurile arcuite ori pendente.
Origine: India, Malaysia.
Frunze: persistente, de 5-7 cm lungime, ovale, cu varf ascutit, pieloase, cu aspect cerat, verde-viu.
Flori: puternice, de la o fereastra orientate spre sud. Mutarea plantei determine caderea partiala a frunzelor. Pamant: mranita, pamant de gradina, nisip
Ingrasamant: in martie-octombrie, cand apar frunzele tinere, puneti-i plantei ingrasamant lichid pentru plante verzi (un dop la 10I de apa).
Umiditatea aerului: pulverizati frunzele ficusului mai ales iarna, o data la 2 zile. Asezati planta la cel putin 2 m de sursele de caldura, pentru ca umiditatea scazuta a aerului este una din principalele cauze ale ingalbenirii si caderii frunzelor.
Udare: iarna, la 7 zile; vara, la 2-3 zile. Udati-l prin scufundarea ghiveciului intr-un bazin cu apa.
Transplantare: plantele tinere vor fi transplantate anual, in februarie-martie. Cand utilizati un ghiveci cu diametrul de 30 de cm, schimbati doar un strat de pamant de 3 cm de la suprafata substratului, in martie si septembrie. Imbogatiti substratul de transplantare cu 20% fertilizant organic.
Cerinte specifice: Feriti planta de curentii de aer rece, care determine caderea frunzelor si usuce ramurile debile. Incalzirea la nivelul pardoselii este, de asemenea, rau tolerata.
Dimensiuni: in ghiveci, 50 cm-3 m.
Inmultire: butasi din varfurile tulpinilor pusi in minisere incalzite sau in apa.
Longevitate: 2-15 ani si mai mult la temperatura si luminozitate optime.
Daunatori si boli: cosenilele-cu-scut se pot indeparta usor cu ajutorul unor betisoare cu vata inmuiata in alcool. Paianjenii-rosii apar vara.
Specii si varietati: Curly cu habitus de tufis si frunzele indoite; Natacha, pitic, deseori oferit cu tulpinile impletite; Danielle, tufa compacta cu frunzele foarte inchise la culoare; Reginald verde-deschis cu auriu; Lucia, foarte stufos. Multe alte soiuri sunt patate: De Gantel, Golden King, Ryandi (Wiandi), Variegata, Exotica, Star light etc.
Sfat: faceti taieri de curatare, de doua ori pe an, primavara si vara, eliminand lastarii debili. Daca unui ficus incep sa-i cada frunzele, trebuie sa-I mutati pana ii gasiti un loc potrivit.


Pisonia umbellifera
Pisonia

Arbust ce seamana cu ficusul-de-cauciuc, din familia bougainvilleelor. Se numeste si Heimerliodendron brunonianum.
Origine: Australia, Noua Zeelanda, Insulele Mauritius.
Frunze: 20-30 cm lungime, persistente, late, simple, ascutite sau ovale.
Flori: in sere, pe exemplare varstnice apar ciorchini roz sau galbeni.
Lumina: un perete vitrat mare, orientat spre sud, acoperit cu o perdea subtire in orele cele mai calde ale zilei.
Pamant: pamant, mranita pentru plante verzi si nisip de rau, in parti egale.
Ingrasamant: din aprilie, la 15 zile, o doza de ingrasamant lichid pentru plante cu flori in apa de udat. Nu fertilizati substratul daca este uscat, pentru ca veti arde radacinile.
Umiditatea aerului: cat mai mare. Iarna, pulverizati frunzele cu apa calduta, dimineata si seara. Vara, puneti ghiveciul pe un pat de pietris umed.
Udare: radacinile plantei putrezesc foarte usor daca stau intr-un substrat umed. Iarna, udati-o la 8-12 zile (ghiveciul trebuie sa fie usor si sa sune a gol). Vara, bagati ghiveciul, pe doua treimi din inaltimea lui, in apa, saptamanal. Aveti grija sa goliti farfuria de opal.
Transplantare: anual, primavara. Schimbati ghiveciul numai daca radacinile sunt prea stranse ori echilibrul plantei este precar.
Cerinte specifice: pisonia se dezvolta mult mai bine intr-o sera calda decat intr-un apartament. Nu suporta curentii de aer rece.
Dimensiuni: in natural, formeaza un arbore. In vase, nu depaseste 2 m
Inmultire: din aprilie pana in august se pot obtine butasi de tulpina ce se pun in minisera inchisa, sau butasire aeriana. Longevitate: in casa, 1-3 ani; in sere, 5-7 ani, apoi incepe sa-si piarda frunzele devine inestetica.
Daunatori si boli: mana provoaca pete albicioase pe frunze, mai ales daca plantei i-a fost frig. Cosenilele se localizeaza pe dosul frunzelor, pe nervuri. Indepartati-le cu ajutorul unui bastonas cu vata, inainte de folosi un insecticid.
Specii si varietati: Variegata are frunze marmorate cu verde-pal si tivite cu crem colorate in roz, cand sunt tinere; este cel mai frecvent soi oferit ca planta de interior.
Sfat: isi pierde frunzele de la baza. Taiati-o pentru a determina aparitia lastarilor.


Lilium spp.
Crin

Planta bulboasa, de obicei cultivata in gradina, dar si in interior, avand o inflorire superba.
Origine: florile de ghiveci sunt hibrizi americani si asiatici.
Frunze: 15-20 cm lungime, lanceolate, fara petiol, cu nervuri bine marcate.
Flori: compuse din 3 petale si 3 sepale aproape identice, dispuse in forma de trompeta sau de cupa larg deschisa stamine intotdeauna proeminente, intr-o larga gama cromatica (nu si albastru). Unele sunt parfumate.
Lumina: puneti ghiveciul in fata unei ferestre foarte luminoase. Soarele arzator decoloreaza frunzele.
Pamant: pamant de gradina si mranita in parti egale.
Ingrasamant: din momentul in care apar frunzele, la 15 zile, ingrasamant pentru plante florifere.
Umiditatea aerului: suporta atmosfera uscata din interioarele noastre daca este racoare.
Udare: la 5-8 zile. intre doua udari, lasati lasati se usuce substratul pe o adancime de 3-4 cm de la suprafata. Transplantare: plantati bulbii toamna tinand ghiveciul intr-un lac racoros, dar ferit de inghet.
Cerinte specifice: plantati-l la lumina puternica si sprijiniti tulpinile tinere.
Inmultire: separarea bulbilor. Butasirea unor bucati de bulbi, primavara.
Longevitate: o luna in ghiveci, in perioada de inflorire. Crinul traieste mai multi ani daca bulbul este replantat in gradina.
Daunatori si boli: putregaiul-cenusiu poate ataca tulpinile, provocand ofilirea lor. In timpul pastrarii bulbului, diferite ciuperci sunt responsabile de deteriorarea sa, inmuind tesuturile si facandu-le inapte pentru replantare.
Specii si varietati: Destiny, galben ca soarele, punctat cu purpuriu in centru: Empress of India cu flori de 25 cm diametru, roz-inchis bordat cu alb; Imperial Gold, alb marcat de galben; Stargazer, rosu si alb; Lilium regale, acest crin alb, foarte parfumat, se poate cultiva bine in ghiveci.
Sfat: taiati staminele cu un foarfece, inainte de a ajunge la maturitate, pentru ca polenul pateaza tesaturile si mochetele.


Citrus spp.
Citrice

Portocalii, lamaii, mandarinii si alte citrice formeaza familia citricelor. Au fructe comestibile.
Origine: Asia de Sud-Est.
Frunze: 10-20 cm lungime, persistente, ovale, late, stralucitoare, verde-inchis.
Flori: apar primavara si vara, sunt albe sau purpurii, parfumate, urmate iarna de - fructe sferice sau ovoidale, cu coaja groasa, de culoare galben-pal pana la rosu-oranj.
Lumina: langa o fereastra spre vest, iar vara, afara, in plin soare.
Pamant: pamant de gradina necalcaros, nisip si turba.
Ingrasamant: primavara, ingrasamant organic; in timpul cresterii, un ingrasamant pentru citrice (bogat in potasiu), la 2 udari.
Umiditatea aerului: vaporizati frunzisul intre doua udari si iarna, la peste 15°C.
Udare: la 10-15 zile, iarna. O data pe saptamana, in timpul perioadei de vegetatie, fara sa lasati pamantul sa se inmoaie si apa sa stagneze sub ghiveci. Citricelor le putrezesc usor radacinile. Apa dedurizata sau prea rece duce la caderea frunzelor.
Transplantare: la sfarsitul iernii, dar puteti face doar o surfatare. Trebuie sa asteptati cel putin o luna dupa aceea pentru a adauga ingrasaminte.
Cerinte specifice: au nevoie de o perioada de repaus de iarna foarte bine marcata, urmata de una de vegetatie. Frigul este necesar pentru a induce inflorirea in anul urmator. Asezati planta in sera sau pe balcon - ferita de inghet. Este necesara o taiere anuala pentru a echilibra forma arbustului pentru a reduce numarul lastarilor.
Dimensiuni: 1-2 m, in ghiveci.
Inmultire: prin seminte foarte usor, dar plantele obtinute produc putine fructe. Ele trebuie utilizate ca portaltoi. Altoirea se face in oculatie, in mai, sau in despicatura, in aprilie ori septembrie.
Longevitate: cel putin 10 ani, in ghiveci.
Daunatori si boli: paduchi, cosenile acarieni.
Specii si varietati: pot fi cultivate in interior o duzina de varietati de citrice. Munca de selectie a profesionistilor a condus la obtinerea unor varietati bine adaptate la cultivarea in ghiveci.
Sfat: vasele cu roti faciliteaza mutarea plantelor mari. Nu folositi recipiente cu rezerva de apa, citricelor nu le place sa aiba „picioarele in apa".


Calathea crocata
Calatea

Vivace, persistenta, formeaza o rozeta.
Origine: Brazilia.
Frunze: 15-20 cm lungime, ovale, verde-inchis, purpuriu, cu nervuri reliefate, gri.
Flori: in martie, bractee portocalii inconjoara florile intr-o inflorescenta globuloasa.
Lumina: ii place umbra blanda.
Pamant: pamant de ericacee, turba si nisip.
Ingrasamant: in aprilie-septembrie, la 15 zile.
Umiditatea aerului: la peste 20°C, stropiti planta cu vaporizatorul cu apa dedurizata.
Udare: din aprilie, udati frecvent in doze mici pentru a pastra mranita umeda. Iarna, lasati circa 3 cm de la suprafata pamantului sa se usuce, inainte de a o uda din nou.
Transplantare: in aprilie, intr-o cupa, numai daca radacinile au umplut ghiveciul.
Cerinte specifice: atentie la curentii de aer si la variatiile bruste de temperatura.
Dimensiuni: 40 cm in inaltime si in latime.
Inmultire: dupa inflorire, prin divizarea tufelor in bucati de rizom cu radacini.
Longevitate: 2-5 ani, in ghiveci, in casa.
Daunatori si boli: paianjeni-rosii.
Specii si varietati: mai exista si alte calatee cultivate pentru frunzele lor.
Sfat: asezati ghiveciul pe un pat de pietris umede.


Bougainvillea spectabilis
Bougainvillea

Liana-tufa care formeaza, treptat, un trunchi.
Origine: Brazilia.
Frunze: 3-7 cm lungime, simple, persistente, dispuse pe ramuri spinoase.
Flori: vara, 3 bractee, roz, mov sau violet, inconjoara flori mid, insignifiante.
Lumina: 4-6 ore de soare direct, zilnic.
Pamant: pamant de ericacee, mranita, pamant de gradina si nisip de rau, in parti egale.
Ingrasamant: aprilie-iulie, o data pe luna, ingrasamant lichid pentru bonsai.
Umiditatea aerului: vaporizati frunzele zilnic, cat timp planta nu este inflorita.
Udare: la 3-6 zile, deoarece planta pierde frunzele daca este udata prea des.
Transplantare: la 2 ani, intr-o cupa adanca, taind jumatate din radacini.
Cerinte specifice: atentie la curentii de aer. Iarna, racoarea stimuleaza inflorirea.
Dimensiuni: 50 cm la varsta de 10 ani, ca bonsai.
Inmultire: butasirea ramurilor tinere, primavara, la cald, cu adaus de hormoni.
Longevitate: minimum 15 ani, cu o buna ingrijire.
Daunatori si boli: cloroza face frunzele sa ingalbeneasca. Cosenilele sunt frecvente.
Specii si varietati: Bougainvillea, Mini-Thai, compact, cu bractee abundente, violet-purpurii.
Sfat: dupa inflorire, ciupiti toate ramurile la jumatate din lungimea lor.


Bougainvillea

Arbust viguros cu tulpini spinoase
Origine: Brazilia
Frunze: 5-8cm lungime, persistente, ovale, ascutite, verde stralucitor, avand o culoare mai deschisa pe dos
Flori: in mai-noiembrie, ciorchini de flori violete, rosii, roz, albe acopera planta. Ei sunt formati din bractee de 3-5cm lungime, care inconjoara o gloare tubulara alba
Lumina: in plin soare, chiar foarte puternic
Pamant: pamant de gradina, nisip si turba cu 20% fertilizant pe baza de balegar si alge
Ingrasamant: in aprilie-septembrie, stropiti-o in permanenta cu o solutie fertilizanta
Umiditatea aerului: stropiti-o cu vaporizatorul daca temperatura depaseste 15 grade, iarna
Udarea: o data sau de doua ori pe saptamana in perioada de crestere; la 10-15 zile iarna, in functie de temperatura ambianta
Transplantare: la o luna dupa cumparare, apoi anul inainte de perioada de vegetatie
Cerinte specifice: un sejur estival in gradina, la adapostul unui zid, spre sud sau pe balcon dubleaza intensitatea infloririi
Dimensiuni: pana la 3 m inaltime
Inmultire: butasi din lastari terminali neinfloriti in august-septembrie, intr-o minisera inchisa, cu caldura de fond
Longevitate: un anotimp in conditiile normale ale unui apartament; pana la 10 ani daca puteti sa o tineti iarna intr-o veranda
Temperatura indicata: minim 5 grade maxim 24 grade Celsius
Daunatori si boli: paianjeni-rosii cand e foarte cald sau atmosfera este foarte uscata. Paduchi si aleurode
Soecii si varietati: Bougainvillea glabra si B. spectabilis au produs zeci de hibrizi.
Sfat: taiati lastarii la jumatate din lungime dupa inflorire


Bouvardia
Buvardia

Vivace, arbustiva, cu aspect de boschet.
Origine: Mexic
Frunze: 5 cm lungime, persistente, ovale
Flori: toamna se formeaza corimbe de flori tubulare, parfumate, albe sau roz
Lumina: intensa, dar fara soare direct
Pamant: turba si mranita de frunze
Ingrasamant: in mai-septembrie, lunar
Umiditatea aerului: n-o stropiti cu vaporizatorul
Udare: de doua ori pe saptamana in perioada de vegetatie. La 6-8 zile, iarna
Transplantare: anual, primavara
Dimensiuni: 50-70cm inaltime in ghiveci
Inmultire: butasire dificila in mai
Longevitate: in apartament reinfloreste rar; in sera, 2-3 ani
Temperatura indicata: minim 5 grade maxim 20 grade Celsius
Daunatori si boli: aleurode, acarieni
Specii si varietati: se cultiva numai formele hibride de Bouvardia longiflora
Sfat: araciti tulpinile tinere


Eustoma grandiflorurn
Lisiantus

Bianuala, cultivata ca planta anuala.
Origine: Mexic si sudul SUA.
Frunze: 5-8 cm lungime, eliptice, verde-albastrui, cu 3-5 nervuri foarte vizibile.
Flori: vara, mugurii florali spiralati se deschid in cornete de 5 cm diametru, albastre, roz sau albe cu petale satinate. Lumina: vie, fara soare direct.
Pamant: turba si mraniþa de scoarta, in parþi egale.
Ingrasamant: inutil, daca planta este cumparata inflorita.
Umiditatea aerului: mica. Nu trebuie s-o stropiti.
Udare: in medie, saptamanal. Lasati sa se usuce circa 2 cm de la suprafaþa substratului intre 2 udari. Goliti farfurioara de sub ghiveci.
Transplantare: inutila, planta este efemera.
Cerinte specifice: infloreste mai bine intr-o incapere racoroasa si bine aerisita.
Dimensiuni: 30-60 cm inaltime.
Inmultire: prin seminte, in martie, la 15°C.
Longevitate: se arunca planta dupa inflorire.
Daunatori si boli: ciupercile ataca tulpinile care se inmoaie si se ofilesc.
Specii si varietati: Echo cu flori batute si colorit variat; Heidi, cu flori simple albe, uneori cu o tenta de albastru-cerneala; Mermaid cu o „inima" albastra sau alba.
Sfat: cultivati-o ca planta cu inflorire masiva vara.


Heliconia spp.
Heliconia

Planta vivace, rizomatoasa, cu o mare dezvoltare.
Origine: Brazilia, Peru, Ecuador, Antile.
Frunze: 0,50-1,50 m lungime, ascutite, coriacee, erecte, pe un petiol lung.
Flori: cozile florilor pot atinge 1 m lungime si poarta inflorescente compuse din bractee viu colorate care protejaza flori mici, portocalii, uneori verzi.
Lumina: o sera sau pereti mari de sticla pentru aceasta planta indragostita de soare.
Pamant: pamant de gradina, mranita de frunze cu 20% fertilizant pe baza de balegar si de alge.
Ingrasamant: in mai-septembrie, saptamanal, ingrasamant pentru muscate.
Umiditatea aerului: daca temperatura depaseste 18°C, pulverizati frunzele in fiecare zi cu apa dulce. Puneti ghiveciul pe un pat de pietris umed. Udati solul serei.
Udare: in septembrie-aprilie, la 8-10 zile. In perioada de vegetatie, la 4 zile.
Transplantare: anual, in martie-aprilie.
Cerinte specifice: fara curenti de aer, multa umezeala. O sera este ideala.
Dimensiuni: pana la 2 m inaltime in bac.
Inmultire: divizare, primavara sau separarea lastarilor plantei-mama.
Longevitate: 1-2 ani, in apartament; 5-10 ani, in sera.
Daunatori si boli: paianjeni-rosii vara, cand vremea e uscata. Cosenile, iarna.
Specii si varietati: Heliconia caribaea, cu inflorescente inalte, drepte, rosii; H. stricta cu bractee portocalii; H. schiedeana si psittacorum, ale caror flori seamana cu cele de strelitia.
Sfat: scoateti heliconia afara vara si puneti-o direct in pamant, ca pe o cana.


Vanda spp.
Orhidee Vanda

Orhidee monopodiale, ce pot atinge dimensiuni impresionante in natural. Sunt epifite sau litofite.
Origine: Asia tropicala din India pana in Filipine, si in nordul Australiei.
Frunze: 35-45 cm lungime, plate, in forma de panglica sau cilindrice.
Inflorire: petalele si sepalele se aseamana, au culori multiple, adesea cu pete mici sau cu dungulite. Exista varietati albastru-curat sau bleu ca cerul, foarte apreciate de colectionari, deoarece este o tonalitate coloristica rara la orhidee. Lumina: in plin soare, in cazut speciilor cu frunze cilindrice, care au nevoie si de lumina artificiala, iarna. Specia cu frunze plate se multumeste cu lumina artificiala.
Pamant: scoarta de pin, carbune de lemn, bucati de caramida si polistiren expandat. Aerul trebuie sa aiba o circulatie maxima prin substrat. Speciile de Vanda se pot agata pe o placa de feriga ori pot fi instalate chiar fara substrat, pe un simplu suport de lemn cu orificii.
Ingrasamant in perioada de crestere adaugati, 15 zile, ingrasamant lichid pentru orhidee.
Umiditatea aerului: 70-80%. O sera este indispensabila. Vaporizati frunzele cel putin de 2 ori pe zi.
Udare: la 3 zile, vara. In medie, o data pe saptamana, in timpul repausului vegetativ.
Transplantare: la 3-4 ani, numai cand planta iese din ghiveci.
Cerinte specifice: se disting 2 grupe de vanda: cele de campie, care necesita multa caldura, si cele de altitudine, care accepta sa stea intr-o sera temperata. O scadere de temperatura in timpul noptii favorizeaza inflorirea.
Dimensiuni: 20 cm-2 m.
Inmultire: prelevarea si transplantarea lastarilor cu radacini, care apar pe tulpini. Puteti sa apelati la profesionisti, care efectueaza butasirea extremitatii superioare a tulpinii (butasi de cap).
Longevitate: de la cateva luni, in casa, pana la 5-6 ani, in sera, daca planta suporta bine transplantarile.
Daunatori si boli: paduchi, acarieni.
Specii si varietati: cele 30-70 de specii recenzate de botanisti au dat nastere foarte multor hibrizi, cum sunt formele complexe, incrucisate cu genurile Arachnis, Ascocentrum, Aerides si Renanthera. Vanda teres are pana la 20 de flori cu diametrul de 10 cm; Vanda coerulea are flori albastre si a fost mult hibridizata.
Sfat: lasati radacinile aeriene sa se dezvolte si vaporizati-le cu ingrasamant foliar.


Zantedeschia aethiopica
Calea-Ethiopiei (Cala)

Planta rizomatoasa, vivace, semiacvatica, viguroasa.
Origine: Africa de Sud, Lesotho.
Frunze: 30-40 cm lungime, in forma de lance, verde-inchis, lucioase, patate cu galben la unele specii si varietati.
Flori: o spata larga, alba, cerata, de 20 cm lungime, imbraca o inflorescenta in forma de spic galben-crem.
Lumina: soarele si caldura sunt indispensabile pentru a obtine lnflorirea.
Pamant: mranita, turba, pamant de gradina si nisip cu 20% compost de balegar si de alge.
Ingrasamant: ianuarie-martie, o data pe saptamana, ingrasamant lichid pentru plante florifere.
Umiditatea aerului: vaporizati apa pe frunze daca temperatura depaseste 18°C.
Udare: mentineti pamantul umed in perioada de crestere. Dupa inflorire, reduceti drastic udarile pana cand frunzele se usuca. Conservati planta in pamant uscat pana in noiembrie pentru a avea o perioada de repaus vegetativ.
Transplantare: anual, in noiembrie.
Cerinte specifice: nu lasati sa stagneze apa in ghiveci, chiar daca in natura creste pe malurile iazurilor.
Dimensiuni: 50-90 cm inaltime si anvergura in ghiveci.
Inmultire: lastarii formati in jurul rizomului, replantati la 5 cm adancime.
Longevitate: 1-3 ani, in ghiveci.
Daunatori si boli: paianjeni-rosii.
Specii si varietati: hibrizii au spate galben, roz-somon sau rosu-oranj. Little Gem (40 cm) este foarte bine adaptat la cultivarea in apartament; Zantedeschia rehmannii, cu splendide spate roz-cald sau carmin; Z. elliottiana, cu frunze patate si spate galbene.
Sfat: poate fi cultivata in pamant, in gradini protejate daca temperaturile nu sunt foarte scazute.